Satul Berinţa este aşezat pe valea cu acelaşi nume, mărginit la nord de satul Cărpiniş, spre est de dealurile Mânânţuşului ce-l despart de Lăschia şi Vad, spre sud, satul Copalnic şi vest Curtuiuşul Mic. Se află la18 kmde oraşul Baia Mare în stânga şoselei ce merge la Târgu-Lăpuş. Sat românesc de la origini, este atestat documentar la 1405 sub numele  Berencha, cuvânt de origine slavă (bernica) care în traducere românească înseamnă nisip, mâl care se depune (pe fundul apei).

Denumirea satului de-a lungul vremii: la 1405 Berenche, la 1470 Berencze, la 1639 Berentze, la 1647 Berendze, la 1750 Berincze, la 1850 Berintze, la 1913 Kövarberencze, iar numirea actuală este Berinţa.

Biserica Sf Nicolae – Berinţa

Biserica din piatră Sf. Nicolae, construită prin contribuţia credincioşilor din localitate, a fost ridicată în anul 1750. În memoriul prin care biserica este declarată monument istoric se aminteşte: „după toate posibilităţile, biserica a fost construită la locul fostei biserici de lemn din care s-au reluat elementele de şarpantă şi turlă, iar pereţii construindu-se din piatră.” În istoricul parohiei se mai păstrează un text care zice: „Tradiţia păstrată între credincioşi spune că fosta biserică revenită din aşa-numita localitate Stânjerei numără printre cei mai însemnaţi ctitori pe Cozma Eremia care a lăsat bisericii 50 ari pentru care să i se facă parastas la 1 mai în fiecare an lui, soţiei Ana şi unicului fiu, Ioan.” Biserica are formă de navă: pridvor deschis cu arcade mici naturale; pronaos acoperit cu tavan drept de lemn, naosul acoperit cu o boltă cilindrică de lemn şi rezemată pe cântare de lemn, iar altarul acoperit tot cu tavan de lemn drept. Pardoseala din duşumele de brad şi plăci de piatră. Iconostasul este de lemn sculptat şi are câteva icoane pictate mai vechi, probabil din vechea biserică de lemn.