Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului”, Cărpiniş

Satul Cărpiniş este aşezat la nord de satul Berinţa, mărginit de Cărbunar, Cetăţele, Şindreşti şi dealurile dinspre Lăschia. Localitatea se întinde la poalele locului de hotar numit „În Deal” şi este străbătut de valea Cărpinişului, care se varsă în râul Cavnic. A aparţinut domeniului Cetăţii de Piatră (Chioarului), care domeniu a fost dăruit de regele Sigismund (1387-1437), în anul 1405, fiilor lui Balc, Dumitru şi Sandrin şi fiilor lui Drag, Gheorghe şi Sandrin. Localitatea este atestată documentar, pentru prima dată, la anul 1405, având, de atunci şi până în zilele noastre. denumirile: “1405 Karpenys, 1424 Kerpenica alias Gerthyános, 1566 Gyerthyánfalwa, Gyrthyános, 1567 Gyertanyos, 1583 Giorthiános, 1591 Gyortyános, 1603 pagus Gyertyános, 1609 Giortianosfalva, 1620 Giertyanos, 1650 Gyertyános…, 1639 Gyerttianos, 1648 Gyertyanffalva, 1733 Kerpe-nyes…, 1750 Körpenyes…,1760-1762 Gyertyános…, circa 1800 Cărpinisu…, 1830 Kerpinschu, 1850 Kerpenis…, 1854 Gyertyános, Cărpenis…”

Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” aşezată în partea de nord a satului, datează  – conform tradiţiei locale – din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, însă în inscripţii şi monografii  se menţionează că ar fi fost construită în 1757 şi este amintită cu hramul Maica fericită (boldog asszony).

Biserica de lemn din Cărpiniş

De-a lungul existenţei sale de peste patru secole şi jumătate, dacă ţinem seama de spusele tradiţiei locale, biserica de lemn din „Pusta bisericii” a ajuns aici după a doua strămutare. Iniţial, biserica a fost construită pe locul numit “Cărpinişul vechi”, vatra veche a localităţii, de unde a fost mutată odată cu satul, în “Dumbravă”, în grădina lui Alexa, la 4 kilometri mai spre sud, dar la circa300 mspre vest de biserica de piatră. Construirea, sau, credem, reconstruirea bisericii acolo s-a făcut pe cheltuiala a şapte familii, contribuţia cea mai importantă revenind, însă, familiei Conţ Ioan, potrivit inscripţiei de pe una din icoane, inscripţie din care aflăm că: “Făcutu-s-a această Sfântă biserică şi icoana  hramului Adormirea Maicii Domnului, de către mine io boier Conţ Ioan”. Credem că la această strămutare au avut loc reparaţii majore, o adevărată restaurare, fiind înlocuite părţile degradate, care, după două secole de existenţă, conform tradiţiei, puteau fi destul de multe; în primul rând tălpile şi apoi şarpanta, dând sentimentul că a fost construită acum. Anul reconstrucţiei, ca şi numele meşterului a fost consemnat prin inscripţia, în cirilică, săpată pe lintelul uşii de intrare, de pe latura de sud: “Bud Ioan am [zidit]1757”. Cert este faptul că ancadramentul acesta îl înlocuieşte pe cel vechi, cel iniţial, care ori era prea mic, ori era neornamentat, ori chiar degradat, după două sute de ani de existenţă, sau toate la un loc, ajungând până la noi cel prezent Acelaşi donator şi binefăcător al bisericii, Conţ Ioan, este menţionat şi prin inscripţia de pe icoana “Sf. Nicolae”, precizându-se, că: “Făcutu-s-a această icoană pe seama bisericii ortodoxă română, de către mine, io boier Conţ Ioan, spre slava lui Dumnezeu şi iertarea păcatelor noastre”.

Biserica de lemn din Cărpiniş

A doua strămutare a bisericii, pe locul unde se află în prezent, a fost realizată în anul 1812, când Sfântului lăcaş i se aduc modificări planimetrice, ca: adăugarea pridvorului la vest, deschiderea intrării pe latura respectivă, prin urmare în axul longitudinal al bisericii, şi, implicit, blocarea celei iniţiale, de pe latura de sud, dar şi mărirea spaţiului naosului şi al absidei altarului, prin prelungirea laturilor de sud şi nord, cu patru (4) metri fiecare.

Construcţia are astfel o planimetrie atipică prin absida nedecroşată, dar cu o formă unitară de ansamblu, ce se poate vedea şi la acoperişul prelungit firesc cu turnul clopotniţă foarte zvelt, prevăzut cu semicoif, încât privită din faţă, biserica creează impresia monumentală a unui turn cu coif supraetajat.

Clopotele sunt din anul 1847, confecţionate la Cluj. Între inscripţii apare şi următorul text: „S-a turnat pe seama parohiei ortodoxe din Cărpiniş cu sprijinul protopopului din Chioar, Ciocaş Grigore.”

Literatura:

  • Traian Ursu – Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” din Cărpiniş, arhiva MJIA Baia Mare;
  • Grigore Man – Biserici de lemn din Maramureş, Baia Mare, Proema, 2005;
  • Kádár József –  Szolnok-Doboka vármegye monográfiája , Dej 1900 – 1905